http://tradecashsystem.com/?e=#8D248081FF703402H

Intră şi vezi ce am petru tine!!!

Acvaristica

Apistogramma cacatuoides


Apistogramma cacatuoides este originar din Sudul Americii unde populeaza bazinul Amazonian, mai exact raul Yavari care se afla la granita cu Brazilia si Peru. Traieste in apele mici, limpezi si lent curgatoare in care substratul este format din resturi de frunze.
Apistogramma cacatuoides

Masculii au inotatoarele foarte dezvoltate. Inotatoarea dorsala are primele trei radii crescute lungi fata de celelalte si are varfurile ascutite. Inotatoarea caudala este bifurcata, iar inotatoarea anala este ascutita. Femelele spre deosebire de masculi nu au inotatoarele dezvoltate. Coloritul masculilor depinde de locuitorii acvariului si acesta poate fi variat. Cea mai comuna varietate are corpul colorat in maro spre gri. Burta este portocalie apropiindu-se de culoarea inotatoarei dorsale,anale si pelviene.Varful inotatoarei anale este colorat albastru-verzui, ca si inotatoarele pelviene. Corpul este marcat cu o dunga laterala care se extinde de la ochi pana la inotatoarea caudala. Sub aceasta dunga se gasesc trei linii scurte.Depinde de dispozitia pestelui, 5-7 benzi sunt vizibile pe partea superioara a spatelui. Ochiul este marcat cu o dunga care se extinde pana jos in coltul branhiilor.Femelele nu sunt foarte colorate.

Masculii au inotatoarele foarte dezvoltate. Inotatoarea dorsala are primele trei radii crescute lungi fata de celelalte si are varfurile ascutite. Inotatoarea caudala este bifurcata, iar inotatoarea anala este ascutita. Femelele spre deosebire de masculi nu au inotatoarele dezvoltate. Coloritul masculilor depinde de locuitorii acvariului si acesta poate fi variat. Cea mai comuna varietate are corpul colorat in maro spre gri. Burta este portocalie apropiindu-se de culoarea inotatoarei dorsale,anale si pelviene.Varful inotatoarei anale este colorat albastru-verzui, ca si inotatoarele pelviene. Corpul este marcat cu o dunga laterala care se extinde de la ochi pana la inotatoarea caudala. Sub aceasta dunga se gasesc trei linii scurte.Depinde de dispozitia pestelui, 5-7 benzi sunt vizibile pe partea superioara a spatelui. Ochiul este marcat cu o dunga care se extinde pana jos in coltul branhiilor.Femelele nu sunt foarte colorate.

Transformarea "femelei" in mascul

In prezenta masculilor dominanti, masculii "subordonati" se camufleaza pentru a imita femelele. Astfel, cei subordonati reusesc sa supravietuiasca in conditii de spatiu restrans. Acest fenomen, are loc in natură in perioadele cu precipitatii reduse, cand in unele locuri apele curgatoare se transforma in iazuri, sau pentru oricare alt motiv, habitatul lor este suprapopulat.

Masculii care cresc impreuna cu unul sau mai multi masculi dominanti, au inotatoarele mai putin dezvoltate si coloritul aproape identic cu cel al femelelor. Uneori forma corpului si inotatoarele pot trada intr-o anumita masura dimorfismul sexual dar de multe ori acestia se ascund foarte bine.

Prin urmare, masculul dominant este pacalit si permite masculilor "subordonati" accesul pe teritoriul sau, sub impresia ca sunt femele, acestia reusind sa se imperecheze cu femelele inainte ca cel dominant sa aiba aceasta ocazie. Cand masculul dominant dispare, ceilalti nu mai simt nevoia de a se camufla si se dezvolta normal; astfel se poate creea impresia ca o femela "se transforma" in mascul.

Apistogramma cacatuoides nu este un peste mare, masculii atingand dimensiunea de 9 cm, iar femelele 5 cm.

Acvariul trebuie sa aiba lungimea 80 cm cu o capacitate de 115 litri (bineinteles ca un acvariu cu lungimea mai mare de 80 cm nu le face rau), iar acvariul minim trebuie sa aiba cel putin 50 cm lungime cu o capacitate de 50 litri. Este bine sa avem in acvariu niste plante plutitoare pentru a difuza lumina si un substrat inchis la culoare. Acvariul trebuie sa fie bine plantat si sa aiba multe ascunzatori printre pietre, lemne si radacini.

Acest peste prefera o apa nu foarte acida cu un ph intre 6.2-7.7 (ideal 6.7), 3-5 gH (ideal 5) si o temperatura cuprinsa intre 24-27 grade C.

Apistogramma cacatuoides este un peste teritorial care poate fi asociat cu alte Apistogramme (de exemplu Apistogramma bitaeniata care este o specie similara, Apistogramma borellii, Apistogramma uaupesi, etc.), corydoras,Paracheirodon innesi, Lamprocheirodon axelroxi, tetre (caracide) si alti pesti care inoata la nivelul superior al acvariului. Un mascul trebuie tinut cu mai multe femele, toti formand un harem. Masculii sunt bataiosi in timpul sezonului de imperechere si pot ataca alti pesti din acvariu, chiar si pe femele (daca in acvariu avem un harem).

Ca hrana este recomandata cea vie pentru un colorit intens, formata din: Artemia salina, Daphnia, Cyclops, Gammarus, Chironomide. Accepta si fulgii, granulele, tabletele si in final inima de vita tocata marunt (de asemenea este buna si inima de curcan).Nu au incredere sa mearga la suprafata apei sa manance (se hranesc la fundul apei).
Apistogramma cacatuoides Apistogramma cacatuoides

Pentru reproducere folositi apa cu un ph intre 6.8-7.2, cu o duritate de 5 gH si o temperatura intre 26-29 grade C.Pentru obtinerea mai multor exemplare feminine, temperatura trebuie sa fie de 24 grade C, iar pentru obtinerea mai multor masculi, temperatura trebuie sa fie de 28 grade C. Fiecarei femele trebuie sa i se asigure o "pestera" care poate fi o nuca de cocos sau un ghiveci de flori rasturnat pentru protectia pontei. Femelele depun aproximativ 100 de icre, de multe ori pe "tavanul" pesterii. Femela apara ouale in timp ce masculul apara teritoriul haremului. Icrele eclozeaza dupa 3-4 zile, iar puii sunt plimbati prin acvariu de femela. Incepeti sa hraniti puii cu infuzori, dupa o saptamana-doua, puii pot fi hraniti cu nauplii de artemia. La varsta de 4 luni puii sunt apti pentru reproducere devenind total maturi la varsta de 7-8 luni.Reproducerea este destul de dificila.

Apistogramma cacatuoides are nevoie frecvent de un schimb de apa partial cu apa proaspata, la fel ca ceilalti pesti crescuti in acvariu.


Trichogaster trichopterus


Specia: Trichogaster trichopterus (Pallas, 1777)

Sinonime: Labrus trichopterus, Pallas, 1770, Trichogaster trichopterus, Bloch & Schneider, 1801, Trichopodus trichopterus, Lacepede, 1801, Trichopodus trichopterus, Cuvier & Valenciennes, 1831, Trichopus sepat, Bleeker, 1845, Osphromenus siamensis, Günther, 1861, Osphromenus trichopterus, Bleeker, 1865, Osphromenus trichopterus var. koelreuteri, Günther, Osphromenus trichopterus var. cantoris, Günther, Trichopus siamensis, Sauvage, 1881, Trichopus cantoris, Sauvage, 1884, Trichopodus maculatus, Vipulya, 1923, Osphronemus saigonensis, Borodin, 1930.

Familia: Belontiidae

Ordinul: Perciformes

Subordinul: Anabantidae

Genul: Trichogaster Bloch & Schneider, 1801

Nume comun: gurami albastru

Origine: Asia de Sud –Est, Indonezia

Marime: 15 cm

Comportament: pasnic, dar masculii nu se agreeaza

pH 6-8

dH 5-19

Temperatura: 22-28 grade

Hrana: omnivor

Reproducere: relativ usoara daca partenerii se inteleg

Speranta de viata : pina la 10 ani

Descriere:

Trichogaster trichopterus, denumit si gurami albastru, a fost descoperit la sfirsitul sec. XVIII in Indonesia. Acest stat este format din Java, Sumatra si Borneo, insule celebre datorita faunei piscicole. Acest peste se intilneste si in Tailanda, Vietnam si in insulele nordice ale Australiei. A fost importat pentru prima data in Europa in 1896. A fost descris de Pallas in 1777 si face parte din primele specii de pesti exotici tinuti in acvariu.

Gurami albastru prezinta un sistem de respiratie special. Traieste in ape sarace in oxigen, mlastini si in zonele cultivate cu orez si si-a dezvoltat un sistem de respiratie anex, denumit labirint. Acesta este un organ puternic vascularizat, format din lamele osoase, care permit asimilarea aerului atmospheric, in completarea a branhiilor. Aceasta adaptare intr-un mediu dificil, sarac in oxigen, s-a concretizat si printr-o reproducere diferita – construirea unui cuib de bule care plureste la suprafata apei, pentru a asigura icrelor oxigenul necesar.

De mentionat e faptul ca Trichogaster trichopterus prezinta o asemanare foarte mare cu Trichogaster leeri: corpul oval, alungit si usor turtit lateral. Inotatoarea anala incepe din dreptul branhiilor si ajunge pina la pedunculul caudal. Inotatoarele pectorale, filiforme, foarte lungi, sunt reduse la niste “firicele”. Sunt organe tactile care permit pestelui sa detecteze obstacolele intr-o apa in care vizibilitatea e redusa si sa-si gaseasca hrana; au de asemenea un rol important in recunoasterea partenerului sau al unui dusman. Gurami albastru atinge o lungime de 15 cm in acvariu, femela fiind un pic mai mica. In natura, pot atinge chiar si 20 cm.

Trichogaster trichopterus sumatranus este denumit gurami cu 3 pete in tarile anglosaxone si gurami albastru in Franta. Este varietatea salbatica tipica. Pe un fond albastru deschis cu reflexii verzi, usor marmorate sunt “desenate” 2 pete negre. Prima se gaseste pe inotatoarea dorsala si a doua, la baza coditei; a treia pata o reprezinta ochiul.

Trichogaster trichopterus var. Cosby este o varietate mult mai colorata. Tot corpul este albastru marmorat si, in conditii de stres, marmorajul devine mai mult sau mai putin intens.

Trichogaster tricopterus var. doré (auriu) are un colorit asemanator cu cel al lui Trichogaster trichopterus var. Cosby, dar pe un fond galben – portocaliu in locul albastrului.

Comportament si intretinere

Cresterea acestui peste se dovedeste adesea dificila, avind un caracter teritorial. Il intilnim de multe ori in bazine mai mici de 100l, in timp ce lor le este necesar un acvariu de cel putin 200l pentru a creste si a se dezvolta frumos.

Inaltimea coloanei de apa e mai putin importanta. Ceea ce trebuie luat in considerare e lungimea si latimea bazinului – minim 1 metru lungime si latime pentru un cuplu. Acvariul trebuie sa fie bine plantat si cu plate de suprafata pentru a fi asemanator cu cel al biotopului sau natural. Plante ca Ceratopteris ii ofera adapost, deoarece pestele isi petrece cea mai mare parte a timpului in partea superioara a bazinului. Din punct de vedere morphologic, aceasta predispozitie este vizibila prin forma gurii, orientata in sus.

Nu au nevoie de o filtrare puternica, iar jetul de apa nu trebuie sa creeze curenti puternci la suprafata apei.

Temperatura optima se situeaza in jurul valorii de 25 grade, iar vara poate sa urce fara probleme si la 30 grade.

Trichogaster trichopterus nu este pretentios in privinta calitatii apei, care in mediul sau natural aceasta poate fi dulce, neutra, acida sau dura. Pentru reproducere insa e necesara o apa cu valori mai mici de 10dGH pentru a preveni problemele cu dezvoltarea icrelor.

Daca gurami tineri sunt foarte vioi, cei maturi sunt destul de lenesi. Comportamentul lor este in general pasnic dar e de preferat ca exemplarele sa fie perechi. Masculii nu se impaca intre ei si cei dominati risca sa fie vinati in permanenta, ceea ce va duce la intirzieri in dezvoltare si raniri. Femelele se inteleg relativ bine, chiar daca si intre ele exista anumite animozitati. Sunt concilianti cu alte specii, pe care adesea le ignora. Este un peste ideal pentru acvariile comunitare unde poate coabita cu alte Belontiidae, cu conditia sa le asiguram spatiu suficient pentru a-si delimita teritoriul. Nu apreciaza insa locatari de talie mare sau cei mai mici si prea vioi sau siciitori cum ar fi Barbus tetrazona, Hypbessobrycon callistus care le pot ciupi aripioarele pelviene.

Guramii sunt pesti sedentari. Odata ajunsi la maturitate nu le plac deloc schimbarile bruste de mediu. Acelasi lucru se intimpla si cu puii, care pina la o talie de 5 cm sunt destul de fragili. Din acest motiv, majoritatea pestilor sunt comercializati cind ating o talie de 7-8 cm. Varietatile selectionate resista si la o cosancvinisare crescuta. Se intimpla rar sa intilnim exemplare bolnave. Odata aclimatizat, guramii rezista majoritatii bolilor. Prezinta totusi o anumita predispozitie la putrezirea aripioarelor, boala bacteriana, usor de evitat in conditiile unei igiene corespunzatoare.

Trichogaster trichopterus maninca orice tip de hrana, dar o prefera pe cea vie. Accepta orice, de la dafniile uscate pina la planarii (viermi albi) si hidre care ridica probleme de ordin estetic in unele acvarii. Nu trebuie exagerat cu mincarea, caci este un mare gurmand. Artemia, chironomide, gridal sunt foarte apreciate de gurami, pe linga produsele din comert. Hrana vegetala este deosebit de necesara pentru sanatatea lor. Intenstinele sale foarte lungi au nevoie de aceasta hrana de mai multe ori pe saptamina. Atentie la hrana bogata in lipide.

Reproducere

Dismorfismul sexual este usor de observat, dar mai putin vizibil la indivizii tineri. Inotatorea dorsala a masculului este mai dezvoltata si ascutita. Cea a femelei este este scurta si rotunda. Femela are in general coloritul mai putin accentuat, iar abdomenul se rotunjeste pe masura ce se dezvolta masa ovariana, in timp ce masculul ramine zvelt.

Reproducerea este relativ usoara. Un acvariu de 80l este sufficient pentru depunerea icrelor. Cuplu trebuie sa aiba virsta de aproximativ un an si o talie intre 7-9 cm. Femela se rotunjeste in preajma depunerii iar masculul va incepe sa construiasca un cuib de bule. Este indicat sa tinem cont de aceste semne pentru ca depunerea sa aibe loc in bune conditii si pentru a se evita refuzul unuia dintre parteneri. Partenerii trebuie izolati o saptamina sau doua iar femela e bine sa fie hranita din abundenta cu larve de chironomide si tintari, pentru a ajuta la maturizarea ovulelor.

Calitatea apei nu este foarte importanta, dar e de preferat o apa invechita si cu o duritate mai scazuta. Temperatura va fi cuprinsa intre 25-28 grade. Acvariul trebuie acoperit pentru a se mentine deasupra apei o atmosfera umeda si calda. Pentru a evita distrugerea partiala a cuibului datorita picaturilor ce se formeaza din cauza condensului, e bine ca geamurile care acopera acvariul sa fie usor inclinate. Filtrarea si aerarea bazinului nu sunt obligatorii, dar un filtru mic exterior, reglat la volum minim, va inlatura pinza bacteriana ce se formeaza la suprafata apei. Acvariul trebuie bine plantat, si trebuie sa aiba ascunzatori – ca de ex. ghivece de flori – pentru ca femela sa nu fie bruscata de mascul si sa se poata feri de avansurile acestuia, cind devine prea insistent. Partenerii se introduce simultan in bazin seara. A doua zi, la vederea femelei, masculul incepe sa o urmareasca, apoi incepe construirea cuibului intr-un loc ales cu grija. Ia aerul in gura, il inveleste cu un mucus salivar si il da afara sub forma de bule fine intr-un colt al acvariului sau linga plantele plutitoare. Construirea cuibului este o munca de durata, caci acesta poate ocupa o suprafata de 50 cm2 cu o grosime de 1 cm in centru. In acest timp, femela se arata foarte interesata de activitatea partenerului. Uneori, acesta isi intrerupe munca si incepe sa o urmareasca din nou, revenind apoi la cuib pentru a mai adauga bule. Dupa terminarea cuibului, masculul incepe cautarea partenerei, avind inotatoarele infoiate si fiind mult mai tandru, incercind sa o atraga cu blindete sub constructia fragila. Constient de puterea sa de seductie, incepe sa o mingie cu inotatoarele pelviene, sa ii ciupeasca usor inotatoarea anala, sa ii atinga abdomenul cu gura si sa o faca sa il urmeze. Atunci cind femela este de acord, partenerii inoata unul linga celalat si se opresc sub cuib. Dupa citeva imbratisari, incep lucrurile seriaose. Masculul o imbratiseaza pe femela, apoi ii da drumul, ventileaza aerul si amindoi isi apropie orificiile genitale. In acest moment, cu intreg corpul tremurind, masculul ii preseaza partile laterale; ovulele si laptii sunt eliberati. Imbratisarile se prelungesc citeva secunde dupa eliberarea icrelor; acestea contin bule de grasime si urca imediat spre suprafata apei. Masculul le culege in gura si le pune in cuib, pe care il consolideaza cu noi bule. Depunerea dureaza citeva ore, pina la epuizarea masei ovariene. Icrele, mici si albe sunt in numar de 800 –1000, deseori chiar si 2000. Odata depunerea terminata, femela este vinata fara mila, iar accesul la cuib ii este interzis. Masculul se va ocupa singur de pui si este indicat ca femela sa fie scoasa pentru a nu fi agresata.

Puii apar dupa cca. 36 de ore; sunt minusculi si stau agatati de cuib, plante sau de geamurile acvariului. Pot innota liber dupa 3 zile. Tatal, al carui rol e acum terminat, va fi si el indepartat. Acvaristilor le e de multe ori teama ca masculul va incepe sa-si manince puii, dar el ii ignora pe micuti, cu mici exceptii.

Cresterea alevinilor se face cu usurinta cu plancton, mincare fina pentru pui din comert pina in a 5-a zi cind li se pot da naupli de artemia. Mincare trebuie data de 2-3 ori pe zi, apoi, pe masura ce cresc, portia de hrana se imbogateste cu microviermi, ciclopi si viermi taiati marunt. Ca majoritatea Belontiidaelor, puii de guramii nu sunt prea mobili si asteapta ca hrana sa le pice in gura. Odata ce accepta artemia, alevinii pot fi considerati sanatosi. Labirintul se formeaza intre a 4-a si 6-a saptamina si atunci incep sa respire aerul din atmosfera. Stratul de aer care se afla intre apa si capac ii fereste de schimbarile bruste de temperatur care le-ar putea fi fatale.

Pui cresc repede daca dispun de spatiu suficient, de o hrana abundenta si variata si de apa curata, pe care o vom reinnoi cam 10% in fiecare zi. Ideal ar fi sa creasca in bazine in aer curat, amplasate in locuri insorite si cu o microfauna variata. Ating lungimea de 5 cm in 5 luni.




Pesti exotici

ocean nutrition

Cresterea pestilor exotici in regim acvariofil cere in mod obligatoriu un minimum de cunostinte despre anatomia si biologia speciilor de pesti exotici crescute. Cele cateva date care urmeaza, accesibile tuturor, va vor permite sa mentineti pesti exotici sanatosi in cele mai bune conditii posibile, sa-i hraniti corect pentru a le asigura cresterea, a le facilita reproducerea, intr-un cuvant, de a-i intelege mai bine pentru a va ocupa de ei in mod convenabil.

Alimentatia trebuie sa furnizeze pestilor exotici elementele necesare "fabricarii" corpului lor (proteinele) si a energiei indispensabile bunei functionari a organismului (acesta este rolul proteinelor, glucidelor si lipidelor). A hrani un peste exotic, inseamna sa-i asiguri o buna dezvoltare, sa-i facilitezi reproducerea si sa-l ajuti sa lupte impotriva bolilor. Calitatea si cantitatea alimentelor sunt doua notiuni importante; acvariofilul trebuie sa evite supraalimentatia si sa diversifice hrana.

In tara noastra, si in general in zonele temperate ale globului, reproducerea pestilor exotici depinde de anotimp, adica e determinata de temperatura. Exista un singur anotimp al depunerii icrelor, atunci cand specia se reproduce si general o singura data. In mediu tropical, in care variatiile de temperatura saunt mai putin importante, reproducerea se face in functie de alti factori, mai ales ploile. Pestii exotici pot depune icre de mai multe ori pe an, la intervale uneori de sub o luna.

Acvariofilul trebuie sa invete sa detecteze semnele unor boli si mai ales sa se obisnuiasca cu normele de intretinere si de igiena alimentara, pentru a preveni orice boala. Un peste exotic poate fi bolnav, dar si purtator de boala fara a fi el insusi bolnav, ceea ce se numeste un agent patogen sanatos. Boala se va declansa in anumite conditii sau va fi transmisa congenerilor sai.





Plante acvatice de acvariu

ocean nutrition

Alternanthera reineckiiAlternanthera reineckii
In acvaristica a fost introdusa sub numele de Telanthera osiris. Planta este raspandita in zona tropicala a Americii de Sud. Este o planta erbacee mica, care traieste in mlastini, avand doua forme: emersa (la care frunzele se intind la pamant), submersa (la care frunzele cresc in sus). Frunzele sunt in cruce late, lanceolate pana la eliptice, care se ingusteaza in zona in care ar trebui sa fie petiolul sau au un petiol foarte scurt. Au 4 cm lungime si 15 mm latime. Partea de sus a frunzei este verde deschis pana la verde oliv, iar partea inferioara este verde deschis pana la roscat deschis. Aceasta planta are o varietate Alternanthera reineckii "lilacina" care creste pana la o lungime de 6 cm si o latime de 20 mm. Partea superioara a frunzei este verde oliv deschis sau verde roscat in care apar zone rosii, iar partea inferioara este de la rosu deschis pana la rosu inchis. Pentru acvarii nu este inca o planta perfect adaptata avand nevoie de o perioada mai mare de adaptare si chiar si atunci creste foarte incet.

Anubias nanaAnubias nana
Specia face parte din familia Araceae genul Anubias, fiind studiata de Engler in 1899. Este o planta de mlastina cu rizom. Frunzele pornesc din rizom si au forma lanceolata de un verde inchis cu o suprafata lucioasa, ca si cum ar fi cerate. Creste foarte lent, avand nevoie de foarte multa lumina, o apa limpede si o temperatura in jur de 25° C. Planta se inmulteste prin rizom. In acelasi timp, pe rizom pot exista 6-8 pui. Acestia nu se vor separa decat in momentul in care au radacini proprii. Lungimea maxima este de 10 cm.

Aponogeton crispusAponogeton crispus
Este originara din Asia de Sud-Est, fiind o planta submersa cu rizom, care este sferic si ajunge pana la 3 cm in diametru. Frunzele au dimensiuni variabile intre 15-60 cm lungime, puternic ondulate pe margini, avand o coloratie de la verde deschis pana la maro ruginiu. Planta are in general o forma sferica. Face o singura floare de culoare alba. Temperatura optima este de 20-30° C. Lumina poate merge de la foarte puternica pana la penumbra, acest lucru avand drept urmare variatia coloritului frunzelor. Substratul trebuie sa fie bogat in substante minerale, fiind format din nisip, argila si turba fiarta. La incetinirea ritmului de crestere al plantei, rizomul se scoate din acvariu si se pune timp de 8 saptamani in alt acvariu la o temperatura de circa 15° C. Se inmulteste numai prin seminte, care au o forma eliptica, lungi de 5-6 mm cu un diametru de circa 2 mm. Au 2 mustati, care in pozitie orizontala a semintei stau in sus apoi se indoaie si patrund in nisip formand radacinile. Este bine ca in cazul obtinerii de seminte, cand acestea au cazut pe nisip, sa le plantam intr-un acvariu mai mic (cu o coloana de apa pana in 30 cm).

Aponogeton madagascariensisAponogeton madagascariensis
Mai este cunoscuta si ca Aponogeton fenestralis, fiind una din plantele cele mai ciudate. Frunza nu este acoperita pe toata suprafata ci are doar o retea de nervuri, lipsind tesutul frunzelor, de aici si denumirea de "fenestralis". Frunza seamana cu o racheta de tenis de camp (nu ca forma). Planta este raspandita in Madagascar, unde o gasim in ape lent curgatoare, in zone mai umbroase. Forma frunzei este ovala, lunguiata, cu o culoare verde inchis pana la verde roscat. Este o planta inca neadaptata acvariului, de aceea nu rezista decat un an. Are nevoie de schimbari dese de apa. In acvariu este necesar sa introducem pesti care consuma alge. Inmultirea se face prin taierea rizomului sau prin seminte.

Bacopa amplexicaulis Bacopa amplexicaulis
Face parte din familia Scrophulariaceae. Este raspandita in sudul si centrul Americii de Nord, unde populeaza mlastinile, zonele inundabile, aici crescand mai mult emers. Ca substrat se va folosi mai mult nisip si un adaos de argila. Daca temperatura este prea mare (optima este 18-20° C) planta degenereaza usor. Pe o tulpina carnoasa rigida, cresc frunze ovoidale, de culoare verde deschis. Frunzele sunt destul de groase, carnoase. Prefera o apa mai moale si usor acida. Creste foarte incet, avand nevoie de multa lumina. Poate rezista si la temperaturi in jur de 15° C, fiind sensibila doar la temperaturile ridicate. Daca este supus o perioada indelungata la unde de lumina rosie, planta va creste foarte mult in lungime dar va avea frunze rare.

bacopa carolinianaBacopa caroliniana
Este cunoscuta si sub numele de Obolaria caroliniana, Monniera amplexicaulis, Bacopa amplexicaulis. Apartine familiei Scrophulariaceae. Originara din America Centrala, este o planta care creste destul de greu. Frunzele sunt ovale si opuse, de o culoare verde deschis. Temperatura optima de crestere este de 18-26° C. Are nevoie de multa lumina, iar daca aceasta nu este asigurata, frunzele vor cadea (incepand de la baza) ramanand tulpina goala. Chiar daca este o planta care creste complet sub apa, poate inflori daca ii sunt indeplinite conditiile necesare. Florile sunt albastre si au 4-5 petale (inmultirea prin seminte este mult mai grea decat butasirea). In inaltime poate atinge 20-30 cm in functie de inaltimea acvariului, pH-ul optim este de 6-6,5. Efectul decorativ este mult accentuat daca se planteaza in grupuri de mai multe exemplare, cu tulpinile putin rarite. Se inmulteste foarte usor prin sectionarea tulpinii si plantarea varfului in substrat (butasire). (acelasi lucru este si recomandata in cazul caderii frunzelor - se poate sectiona tulpina de la baza ultimelor perechi de frunze si replantarea partii superioare a plantei). In unele cazuri, cand umiditatea aerului este foarte mare, poate creste si in exteriorul apei di acvariu. Duritatea pe care o tolereaza cuprinde un interval destul de larg, 4-20 dH.

barclaya longifoliaBarclaya longifolia
Face parte din familia Nymphaeaceae, genul Barclaya, biotopul natural fiind Birmania, Tailanda si Vietnam, unde traieste in ape putin adanci si limpezi, umbrite de maluri. Frunzele sunt lungi, cu un petiol destul de scurt, mai late la baza si care se ingusteaza spre varf, cu partea superioara de un verde maroniu, pe partea inferioara roscate. Frunzele sunt delicate, avand partea superioara lucioasa (ca data cu ceara). Nervurile frunzei sunt evidente, mai deschise la culoare decat restul frunzei. Inmultirea se face prin butasi sau seminte. Au nevoie de bazine mari pentru ca pot atinge 30 cm lungime. Pe cat posibil in acvariu nu vom tine melci. Au nevoie de un substrat hranitor din care nu va lipsi argila. Se vor planta in zone umbroase ale acvariului, sau vom crea aceste zone prin plante plutitoare. Temperatura optima este de 20-28° C, dar in nici un caz sub 20° C. Apa nu trebuie sa fie prea dura.

bolbitis heudelottiBolbitis heudelotti
Face parte din familia Polypodiaceae, fiind o feriga de rau. Este o planta raspandita in zona tropicala din Africa. Specia a fost denumita initial, de Fee, Gymnopteris heudelotti, dar in 1934 Alston a trecut-o ca facand parte din specia Bolbitis. Are un rizom lung, aproape lemnos, pe care cresc frunze de-o parte si de alta. Lungimea rizomului este de 30 cm, avand numeroase radacini. Totusi planta se va "ancora" pe un suport tare ca: radacina ornamentala sau o piatra. Rizomul se poate taia in mai multe parti, rezultand mai multe plante. Are nevoie de o temperatura de 25° C, de o apa curata si limpede, precum si de o lumina puternica. Cand introducem planta in acvariu, aceasta are nevoie de o perioada destul de lunga de acomodare, apoi creste foarte repede, crescandu-i o noua frunza la fiecare 4-5 zile. Prefera o apa cu duritate medie sau chiar dura (4-13 dH). Are nevoie de un pH usor acid, 5-7.5. Injectarea de CO2 poate duce la marirea ritmului de crestere. De asemenea sunt constatari de crestere mai rapida in cazurile in care se afla in "bataia" curentului de la pompa.

ceratopteris cornutaCeratopteris cornuta
Face parte din familia Ceratopteridaceae, fiind una dintre cele mai frecvente plante din acvariile noastre. Inca sunt discutii daca este o specie de sine statatoare sau o forma plutitoare a speciei Ceratopteris thalictoides. Este raspandita peste tot in zona tropicala. Frunzele sunt mari, carnoase, cu aspect buretos, dar foarte fragile. Marginea frunzelor este puternic decupata. Au culoare verde deschis. Radacinile sunt puternice, foarte ramificate, in acvarii avand si rolul de a filtra apa (in general plantele plutitoare au radacini puternice si cand scoase afara din apa toate depunerile de pe ele raman in apa, abia atunci observam rolul lor de filtru). Planta este folosita de speciile de pesti care-si construiesc cuibul la suprafata apei. Are nevoie de o apa nu prea dura, cu o temperatura de 22-30° C si de multa lumina, dar fara prea mult soare. Poate creste foarte mare, atingand 25-50 cm. Pe suprafata frunzelor mai batrane cresc noi plante care pot fi plantate in substrat sau lasate sa pluteasca, conferind un loc de refugiu pentru pui si material organic pentru hrana infuzorilor.

ceratopteris thalictroidesCeratopteris thalictroides
Face parte din familia Ceratopteridaceae si este raspandita in zonele tropicale ale globului, unde populeaza mlastinile si zonele inundabile, unde, in functie de situatie, poate avea frunze submerse sau emerse. Plantele submerse pot creste relativ mari, pana la 30 cm. Pot fi crescute atat ca plante plutitoare cat si ca plantate in substrat. Datorita frunzelor mari, daca le plantam in substrat vom avea grija sa le ancoram bine pentru a nu se smulge. Substratul va fi format din nisip cu o granulatie mai mare amestecat cu argila. Se inmulteste prin lastari care cresc pe frunze. Temperatura apei va fi de 18-20° C, dar suporta si temperaturi de 24-30° C. Apa va trebui sa fie moale, maximum pana la 10°dGH, iar acvariul bine iluminat. Este mai frumoasa cand este folosita ca planta plutitoare decat plantata in nisip. Sub forma plutitoare este ideala ca suport pentru construirea cuibului de bule la suprafata apei. Radacinile sale pot adapostii alevinii pestilor vivipari.

cryptocoryne balansaeCryptocoryne balansae
Toate speciile de Cryptocoryne fac parte din familia Araceae. Este o planta raspandita in Tailanda si nordul Vietnamului. Frunzele sunt foarte lungi, ajungand pana la 30 cm, relativ inguste 15-20 mm, puternic ondulate pe margini. Au o culoare verde deschis, intensa. Cresc relativ repede, inmultindu-se prin stoloni. Pentru toate Cryptocorynele substratul va fi format din nisip cu o granulatie mai mare, argila si putina turba. Grosimea substratului va fi de 8-15 cm. Se va evita schimbarea intensitatii luminii. Sunt plante care iubesc lumina, dar filtrata de plante plutitoare. Plantele tinere se vor desprinde de pe planta mama si se vor replanta doar atunci cand au radacini puternice. Apa va fi moale si usor acida (pH 6.5-7.5, 4-12 dH), cu o temperatura de 24-27° C. In cazul in care toate frunzele mor, rizomul nu se va scoate din substrat pentru ca dupa o perioada de timp va creste o noua planta.

cryptocoryne becketiiCryptocoryne becketii
Dintre Cryptocoryne este cea mai cunoscuta si mai veche la noi. Biotopul natural este in Sri Lanka. Are foarte multe varietati care in general seamana putin una cu cealalta, ele putand fi recunoscute ca fiind din aceeasi specie doar dupa inflorescenta. Are atat forme emerse cat si submerse. In continuare vom vorbi despre forma submersa care are frunzele lunguiete, ascutite si foarte usor ondulate pe margini. Pe fata frunzele sunt verde maronii, iar pe partea din spate sunt roscatepana la violet. Frunzele au 12 cm lungime si 3-4 cm latime. O alta forma are frunzele la fel de lungi, dar mai inguste, de 2 cm avand o culoare verde oliv pe fata, iar pe spate sunt purpurii. Specia nu infloreste submers. Se inmulteste prin stoloni. Prefera zonele de semiumbra. Temperatura optima este de 24-25° C, dar poate varia intre 22-30° C. Apa trebuie sa fie moale si usor acida. Cand vom planta un acvariu vom tine cont ca nu toate plantele au nevoie de aceleasi conditii, unele preferand o apa mai alcalina, care nu convine Cryptocorynelor.

cryptocoryne blasiiCryptocoryne blasii
Este o planta inalta, solida, care daca are spatiu suficient va creste mare, formand tufe bogate. Este raspandita in Tailanda, unde o gasim in ape statatoare sau lent curgatoare, mai ales in zonele de penumbra. Frunzele sunt ovale si ascutite, cu forma de inima, fiind mari, pana la 15 cm lungime si 6 cm latime. Pe partea superioara frunza are numeroase adancituri si are o culoare verde gri si rosu inchis pe spate. Substratul va fi ca la C. balansae. Iubeste zonele de penumbra pe care le putem amenaja cu ajutorul unor plante cu frunze mari. Se vor tine pe cat posibil in zone fara soare direct. Temperatura va fi de 22-25° C, iar apa moale pana la semidura (4-10°dGH). Are radacini puternice, avand nevoie de un substrat destul de gros pentru a nu fi smulsa. Apa trebuie sa aiba un pH aproape de neutru, acceptand variatii de 1 unitate in jurul valorii de 7. Dupa lumina, factorul cel mai important pentru cresterea acestei plante este temperatura, suportand foarte greu temperaturi mai mici de 20° C.

cryptocoryne wendtiiCryptocoryne wendtii
Face parte din familia Araceae, subfamilia Cryptocoryne. Este originara din Tailanda, fiind specie care traieste si submers dar si emers, cu forme complet diferite si foarte usor adaptabile. Ajunge pana la 30 cm. Sistemul radicular este puternic si ramificat. Pe el cresc 5-10 frunze care in functie de mediu sunt foarte diferite ca forma, marime si culoare. In general plantele crescute submers sunt mai mici, iar frunzele ajung la maximum 10-15 cm. In functie de iluminare, frunzele sunt verzi sau maro-roscate. Frunzele sunt ovale si usor alungite. Varfurile frunzelor sunt usor ascutite. Marginea frunzelor este usor dar vizibil ondulata. La plantele crescute emers, culoarea frunzelor este verde viu. Frunzele plantelor submerse mai au si benzi maronii cu pete mici. Se poate ca frunza sa aiba si o culoare rozalie sau maro-oliv. Infloreste si sub apa, dar florile nu se deschid. Crescuta emers infloreste foarte des si rapid. Inflorescenta este scurta avand doar 5-8 cm. Sunt cazuri cand chiar crescuta emers, floarea nu se deschide. Acest lucru se produce cand temperatura este sub 22° C, sau cand plantele sunt slab dezvoltate sau umiditatea este redusa. Prefera o apa acida si acvarii umbroase. Temperatura optima este cuprinsa intre 24-30° C. In stare emersa rezista si la temperaturi scazute, intr-un teren umed suportand temperaturi si de 12-14° C fara a-si pierde frunzele. In starea submersa suporta greu temperaturi scazute, in cele mai multe cazuri contactand boala Cryptocorynelor. Pentru a creste bine, are nevoie de o buna iluminare in timpul iernii (ziua trebuie prelungita pana la 12 ore cu o lumina artificiala). Daca nu procedam astfel, planta isi va pierde frunzele in timpul iernii. Doctor Karel Rataj apreciaza ca de la forma de baza verde, in functie de conditiile exterioare de mediu, apar mai multe varietati. El presupune ca exista 5 astfel de varietati, cea mai cunoscuta fiind varietatea mare rosie, cunoscuta sub numele de Cryptocoryne wendtii "rubra". Ajunge la aceleasi dimensiuni ca si planta de baza numai inflorescenta sa este mai inalta si difera din punc de vedere coloristic. Frunzele, atat emerse cat si submerse, au culoare purpurie. O alta varietate este Cryptocoryne wendtii "rubella", cu frunze de culoare maro-rosiatice sau de culoarea bronzului, ajungand abia la jumatate din dimensiunile plantei de baza. Karel Rataj nu indeparteaza ipoteza ca aceste 5 varietati sa fie Cryptocoryne de sine statatoare, dar nestudiate riguros de botanisti.

echinodorus amazonicusEchinodorus amazonicus
Este cunoscuta ca si Echinodorus brevipedicellatus. Face parte din familia Alismataceae si este raspandita in Brazilia unde populeaza mlastinile si apele cu adancime mica. Are forme atat emerse cat si submerse. Frunzele sunt lungi, pana la 25 cm, usor indoite catre spate si pe latime sunt tot usor indoite inspre spate. Culoarea lor este verde deschis cunervuri mai deschise la culoare. Inmultirea se face prin tije florale, lungi de pana la 1,5 m. O planta poate avea pana la 3-4 tije florale in aceeasi tulfina, iar pe fiecare tulpina cate 5-6 pui. Din momentul in care apar primele tije, planta mama nu se mai dezvolta, ea asigurand hrana pentru toti puii. Cam din 2-3 noduri pot aparea 1-2 plante care la inceput au 1-2 frunze mici. Este momentul sa prindem in nisip, cu ajutorul unor agrafe din sticla, tija, cel mai aproape de tanara planta aparuta, pentru ca aceasta sa se infiga cu radacinile in nisip si sa inceapa sa se hraneasca singura. De la o singura planta mama putem obtine 20-30 plante tinere. Aceasta planta, ca toate din familia Alismataceae, are nevoie de acvarii mari, cu inaltime mare, planta fiind foarte decorativa si de multe ori ocupa singura o mare parte din suprafata acvariului. Este una din plantele preferate de scalari, discusi, care-si depun icrele pe frunzele lor mari. Temperatura optima este de 20-25° C, dar poate rezista bine si la 18° C sau la 30° C. Apa nu trebuie sa fie prea moale, o duritate de 8-10°dGH fiind cea mai potrivita. La noi a patruns la inceputul anilor `70.

echinodorus cordifoliusEchinodorus cordifolius
Vechiul nume al plantei era Echinodorus radicans. Biotopul natural in care o gasim este in Mexic si sudul SUA. Este o planta foarte decorativa si greu ne imaginam un acvariu fara o specie de Echinodorus. Frunzele sunt late, ovoidale, de un verde puternic, crud. Pe partea inferioara se disting 5 nervuri, din care cea din mijloc este cea mai puternica. Suprafata frunzei este aspra. Inmultirea se face tot prin tija florala ca la specia precedenta. Dintr-o planta mama puternica se pot obtine in jur de 20-30 noi plante. Din timp in timp este necesara o indepartare a frunzelor vechi care au palit si au un aspect ruginiu. O planta puternica are in permanenta intre 10-15 frunze mari, verzi. Pentru ca planta sa nu creasca prea mare si repede se recomanda ca substratul sa fie sarac in saruri minerale si nu prea gros. Este o planta recomandata pentru Cichlidele mari. Temperatura optima este de 20-26° C, iar apa trebuie sa aiba o duritate de 8-10°dGH.

echinodorus osirisEchinodorus osiris
In comert se poate intalni si sub numele de Echinodorus Rubra. Este originara di estul Braziliei. Este o planta mare, pentru acvarii mari si va fi plantata in zona de mijloc si de spate a acvariului. Frunzele sunt verzi, la o lumina potrivita devin roscat-maronii. Se inmultesc prin tije florale, dar numarul de pui este mai mic, chiar de la o planta puternica. La aceasta planta inmultirea se face si prin rizomi. In orice caz, puii nu se vor desprinde prea repede de pe tija florala. Planta are nevoie de foarte multa lumina, lucru necesar si pentru a o tine submersa. Ca mai toate speciile de Echinodorus, daca nu are lumina suficienta atunci se lungeste ajungand pana la suprafata apei. Temperatura apei va fi intre 15-30° C, iar duritatea va fi medie.

echinodorus parviflorusEchinodorus parviflorus
In comert poate fi intalnita si sub denumirea de Echinodorus peruensis sau E. tocantus. La noi este cunoscuta sub numele de E. negru, datorita culorii verde inchis a frunzelor. Este raspandita in Bolivia, Peru si Brazilia. Frunzele sunt lungi, dar nu cresc mai mult de 20 cm, chiar daca au o lumina potrivita. Petiolul frunzei este scurt, frunza este puternica, cam de 30-35 mm latime, iar numarul de frunze pe o planta poate ajunge la 25. Se inmulteste tot prin tije florale, dar numarul de pui este foarte mic. Puii nu se vor desprinde de pe tija decat numai atunci cand au radacini puternice. Lumina nu trebuie sa fie prea puternica, in acvarii avand nevoie si de plante plutitoare care sa creeze o zona de penumbra. Temperatura optima este intre 18-30° C, iar apa va avea o duritate medie pana la dura.

echinodorus tenellusEchinodorus tenellus
Este o planta potrivita pentru zona din fata a acvariului pentru ca nu ajunge decat pana la 10 cm inaltime. Este cea mai mica planta din aceasta familie. Intr-un substrat bine ales, in circa 3-4 luni va umple tot acvariul cu plante mici si verzi. Frunzele sunt inguste. Substratul va fi format din nisip fin, argila, turba cernuta. Se inmulteste prin lastari. Frunzele sunt de un verde deschis. Au nevoie de multa lumina artificiala si de putina lumina solara directa. Temperatura optima este de 20-22° C, iar apa nu trebuie sa fie prea dura. Are un efect deosebit daca se asociaza mai multe plante pentru a forma tufe.

eleocharis acicularisEleocharis acicularis
Fac parte din familia Cyperaceae si a fost botezata de Linne in 1753 ca Scirpus iar in anul 1817 a fost transferata de Roemer si Schultes la genul Eleocharis. Planta este raspandita in Europa, Asia, Australia si America de Nord, in ape statatoare, unde traieste pe langa mal. Are o radacina puternica din care pornesc frunzele sub forma de ac, lungi de circa 25 cm, tari si cu o culoare verde deschis. In forma submersa nu infloreste. Inmultirea se face prin stoloni sau prin fragmentarea radacinii. Are nevoie de o iluminare puternica si daca se poate, nu lumina rece de tub fluorescent ci bec. Exemplarele indigene rezista foarte bine la temperatura camerei, iar in ceea ce priveste calitatea apei, aceasta nu are importanta.

hydrocotyle verticillataHydrocotyle verticillata
Face parte din familia Apiaceae si este raspandita in America de Nord si Centrala, precum si in vestul Indiei. Este tot o planta de mlastina. Are atat forme emerse cat si submerse. Are o tulpina taratoare pe care cresc, pe tije subtiri si nu prea lungi, frunze rotunde. Pozitia frunzelor este perpendiculara pe tulpina. Frunzele sunt de un verde deschis. Diametrul frunzelor poate atinge pana la 4 cm (in acvarii maximum 2,5 cm), iar inaltimea tijelor cu frunze poate atinge 8-15 cm. Daca coloana de apa are o inaltime mica, atunci frunzele ajung la suprafata, ramanand plutitoare sau cresc afara. Au nevoie de foarte multa lumina si de o temperatura de 15-25° C, fara pretentii deosebite fata de calitatea apei.



ARTICOLE ACVARISTICE

Sarea in acvariu

Sarea poate fi folosita in acvariile de apa dulce pentru tratarea unui numar mare de boli si are multe avantaje pe care le voi detalia in continuare.

Inainte de toate tin sa avertizez ca nu trebuie folosita decat atunci cand este nevoie, nu puneti sare preventiv, pestii de apa dulce trebuie tinuti in apa dulce. Iar atunci cand este nevoie, folositi-o in concentratia corecta. De asemenea, desi este un dezinfectant bun, nu este medicamentul ideal care vindeca orice, are limitele sale. Poate ameliora o boala, insa este de datoria dvs. sa decideti daca este nevoie continuarea tratamentului cu altceva. Sunt cazuri in care amplifica efectele unui medicament (de exemplu Mycopur - folosit impotriva bolilor cauzate de ciuperci).

Trebuie specificat ca prin "sare" ma refer aici la NaCl. Sarea grunjoasa este cea mai recomandata pentru acvarii intrucat sarea de bucatarie contine si iod. Sera Ectopur este in principal tot NaCl si nu contine iod (NaCl in proportie de 95.5%, restul sunt niste saruri de bor ce au rolul de a compensa deficitul de oxigen din apa cauzat de NaCl). Pretul insa este pe masura.

Avantaje fata de alte medicamente:
- nu omoara bacteriile din filtru
- este foarte ieftin si se gaseste usor
- nu trebuie inlaturat carbonul activ din filtru
- daca aveti o lampa UV, nu trebuie stinsa
- este bine suportat de multe specii de pesti, chiar si atunci cand sunt foarte bolnavi
- este suportat de multe specii de plante
- nu este cancerigen ca multe din medicamentele de pe piata
- are o marja de eroare mare in ceea ce priveste dozajul corect

Mentionez ca exista plante (dintre cele mai pretentioase) sensibile la sare, aveti grija sa le scoateti din timp.

Cand se poate folosi?

- poate eradica un numar mare de paraziti, inclusiv: ich, chilodonella, costia, trichodina, oodinium

- combate infectiile cauzate de bacterii, ciuperci si arsurile provocate de ioni NH4+ (excesul de NH4+ apare cand sunt prea multe reziduuri in descompunere pe fundul acvariului comparativ cu bacteriile denitrificatoare din substrat si filtru; hrana neconsumata, frunzele rupte, excrementele pestilor duc la acest lucru - iar cauza: aspiratul substratului e prost facut sau prea rar, ori acvariul e suprapopulat)

- ajunta in cazul intoxicatiilor provocate de nitriti, prin dizlocarea ionilor de nitriti de pe membranele branhiilor. Excesul de nitriti apare atunci cand sunt prea putine bacterii denitrificatoare in substrat si filtru comparativ cu materiile in curs de descompunere.

- daca vreti sa dezinfectati un acvariu gol puteti folosi o solutie saturata de sare (adaugati treptat pana nu se mai dizolva si clatiti acvariul cu aceasta solutie)

Cand NU se poate folosi?

- in cazul viermilor, de exemplu: parazitii intestinali, argulus (fish lice), lernea (anchor worm), gyrodactylus (skin flukes), dactylogyrus (gill flukes).

- in bolile cauzate de virusi

Sarea de bucatarie si iodul

Trebuie spus ca iodul din sarea de bucatarie nu omoara pestii. Se afla intr-o concentratie suficient de mica astfel incat nu va atinge niciodata o concentratie letala. Daca adaugati sare de bucatarie prea multa, pestele va muri din cauza concentratiei mare de NaCl, iodul nefiind inca toxic, datorita concentratiei mici. Totusi este de preferabil sa folositi sarea grunjoasa.

Despre concentratii

Se recomanda folosirea unei concentratii de 0.3% in cazul unui tratament pe termen lung. Ar veni cam o lingura de masa (sau 3 lingurite, in ambele cazuri sa nu fie umplute cu varf) pe zi, timp de 3 zile, la fiecare 4 litri de apa. Asta inseamna in final un total de 3 linguri la fiecare 4 litri! Aceasta concentratie nu trebuie sa fie prezenta in acvariu mai mult de 2 saptamani. Eliminarea ei se face prin schimburi partiale de apa (20% - 30%) in fiecare zi.

Sarea nu se adauga niciodata direct in acvariu. Scoateti putina apa din acvariu intr-o sticla de 2l, adaugati cantitatea de sare necesara, agitati pana se dizolva in totalitate, apoi turnati din cand in cand peste jetul de la filtru. Toata solutia de sare nu trebuie turnata imediat, ci putin cate putin timp de jumatate de ora. Atentie, sunt specii de pesti mai sensibile la sare, informati-va inainte de tratament ce concentratii suporta!

De asemenea, cantitatea necesara de sare nu trebuie calculata la volumul total al acvariului, ci la volumul REAL de apa (scadeti grosimea geamului, inaltimea substratului si spatiul liber lasat sus).

Pentru bai de sare se poate folosi o concentratie de 1% (9 linguri de masa la 4 litri). Pestele nu trebuie sa stea mai mult de 10-15 minute. In cazuri extreme se poate folosi o concentratie de 3% (27 de linguri fara varf la 4 litri), iar pestele va ramane practic pana aproape de limita supravietuirii, moment in care trebuie transferat imediat inapoi in acvariul principal.

In cazul in care va decideti sa folositi si alte medicamente pe langa sare (de exemplu Sera Mycopur - impotriva ciupercilor, Baktopur - impotriva bacteriilor), concentratia de sare este de 0.01% (o lingura la 40 litri - adaugata in prima zi de tratament). Cu Sera Costapur (impotriva parazitilor) nu e cazul sa mai folositi si sare.

Tratarea ich-ului

Pentru tratarea ich-ului folosind sarea, va recomand articolul lui Radu: Despre tratarea grisului ( Ichthyophthirius multifiliis ). Mentionez ca tratamentul standard pentru ich se face folosind numai verdele de malachit (sau medicamente de firma gen Sera Costapur - care se bazeaza tot pe verde de malachit). Cel cu sare este un tratament alternativ, cu rezultate la fel de bune si care in plus elimina unele dezavantaje cauzate de verdele de malachit (orbirea unor pesti, deciclarea acvariului, etc).




Acvarii cu pesti

Acvaristica Home
Acvariu
Amenajare Apa in acvariu Iluminare Calculator
Pesti exotici
Anatomie Hrana pesti Inmultire Boli pesti
Concurs de acvarii
Toolbar Acvarist

Vietati in acvarii

Nevertebrate
Plante de acvariu

Comunitate

Asociatia - AAR
Newsletter
Forum acvaristica
Poze cu acvarii
Articole cu acvarii
Video cu acvarii
Afiliati
Horoscop Pesti
Contact

Pesti de acvariu

Anabantidae
Characidae
Cichlidae
Cyprinidae
Poeciliidae
Welse

Parteneri

StiintaAzi.ro
Nevertebrate
Georgiana Buta
Sarcina
Pescuit la crap
Portal divertisment
Fun SMS
English blog
Tropical Aquarium

Notiuni elementare de acvaristica

ocean nutrition

by lupul-sur

Incerc sa creez un articol, din contributia colegilor mei de pe forum si cunostintele mele, articol ce sa faca trecerea de la notiunile de baza pentru inceperea unui acvariu la cele necesare pentru continuarea lui. Voi incerca sa definesc niste notiuni pe care poate nici eu nu le am prea clare, sa explic reactiile chimice si biologice ce au loc in bazin. Tinand cont de complexitatea articolului este posibil sa nu il nimeresc de la inceput. Din acest motiv, asa cum am facut cu toate articolele mari ale mele de pana acum, si acesta v-a fi deschis discutiilor si corecturilor de catre membrii forumului pana se v-a ajunge la forma lui definitiva. Pentru inceput un mic dictionar cu termeni ce se pot gasii in cuprinsul articolului, formula chimica a substantelor. Daca a scapat ceva anuntati.

Intr-un acvariu intalnim ca locatari pesti, plante si nevertebrate. Fiecare dintre acesti locatari isi aduc aportul lor in chimismul apei. Toate aceste fiinte interactioneaza intre ele/si cu mediul. De aceea cand incercati sa intelegeti acvariul vostru incercati sa luati in considerare toate aspectele posibile.

Pentru a intelege aceste fenomene incerc sa creez un mic dictionar de termeni:

KH – Duritatea carbonica ( duritatea temporala ) masoara ionii de carbonatii (CO32-) si bicarbonatii (HCO3-)continuti in solutie , in mod normal apa. In mod obisnuit este exprimat ca parti la un milion (ppm or mg/L), ori in grade (KH – din germana "Karbonathärte"). Un grad german de duritate carbonica este echivalentul a 17.8575 mg/L Amandoua unitatile de masura (mg/L or KH), sunt de obicei exprimate ca si CaCO3" . Fiecare ion de bicarbonat este exprimat ca jumatate din valoarea unui ion de carbonat . Daca solutia ar contine un litru de apa si 50 mg (bicarbonat de sodiu), s-ar obtine o duritate carbonica de 18 mg/L de CaCO3. Daca ai avea un litru de apa ce contine 50 mg of Na2CO3, ai obtine o duritate de 29 mg/L as CaCO3.Aceasta duritate joaca rol de tampon al ph. De accea la stabilirea limitelor a unui ph controler se masoara mai intai kh.

GH – duritate totala: În apă întâlnim o duritatea totală care exprimă valoarea (concentraţia) totală a sărurilor de calciu şi magneziu din sulfaţi, carbonaţi, nitraţi şi cloruri.

Duritatea permanentă, care este exprimată de clorurile, sulfaţii şi nitraţii care rămân în soluţie după fierbere (sau precipitarea carbonaţilor). Duritatea permanentă se îndepărtează prin tratare cu sodă (carbonat de sodiu). CaSO4+Na2CO3=CaCO3+Na2SO4 In funcţie de conţinutul în carbonaţi (duritate) apele sunt împărţite astfel:
- ape moi conţin până la 9 mg CaCO3 /l apă
- apă mijlocie până la 25 mg CaCO3 /l apă
- apă dură peste 25 mg CaCO3 /l apă
Carbonaţii şi bicarbonaţii din apă sunt foarte importanţi mai ales în apele continentale, unde se găsesc mai ales sub formă de carbonat sau bicarbonat de calciu.

PH-ul este un factor important pentru ecosistemele acvatice. Gradul de disociere a acizilor şi bazelor slabe este afectat de variaţiile de pH, iar fenomenul este important întrucât toxicitatea multor compuşi (HCN, NH3, H2S, etc.) este afectată de gradul lor de disociere. Ph se masoara cu o scala, valoarea de mijloc reprezentant ph neutru fiind 7. Ce este sub 7 este un ph acid si ce este peste 7 reprezinta un ph alcalin. Modificarea ph in solutie cu un grad reprezinta o crestere sau respective o micsorare a lui de 10 ori, cu doua grade de 100 ori etc. PH-ul este un factor important pentru ecosistemele acvatice. Principalul sistem regulator al pH-ului în medile acvatice este sistemul carbonaţilor, format din CO2, H2CO3 şi ionilor bicarbonat, HCO3- şi carbonat CO32-, la care se adaugă fosfaţii şi hidroxizii. Principalul sistem regulator al pH-ului în medile acvatice este sistemul carbonaţilor, format din CO2, H2CO3 şi ionilor bicarbonat, HCO3- şi carbonat CO32-, la care se adaugă fosfaţii şi hidroxizii. Un lucru pe care trebuie sa il aveti in minte este capacitatea ph acid de a se comporta ca un tampon cu amoniacul, transformandul in saruri de amoniu. De accea cand se face schimb de apa, se va avea in vedere ca acest schimb sa fie ori in cantitatii mici de apa ori in cantitati mari de apa cca 2/3 din masa totala de apa. Acest lucru se face pentru a evita eliberarea brusc in apa a amoniacului imobilizat.
Azotul anorganic, intr-un acvariu, are diferite forme: NH3=>NH4OH=>NH4=>NO2=>NO3=>... si cam atit. toxicitatea scade in aceasta ordine. Azotul (N) este un element esenţial al ţesuturilor animale şi vegetale. Moleculele azotate, provenind de la animale (excrementele peştilor), vegetale sau mâncarea în surplus, sunt transformate în amoniac (NH3 sau NH4+), care este foarte toxic pentru peşti. Acest fenomen se întâmplă şi în natură însă volumul de apă este foarte mare faţă de numărul de peşti astfel încât concentraţia de amoniac este foarte mică. În acvarii volumul de apă este mic şi concentraţia de amoniac poate deveni periculoasă în anumite condiţii.
- N azot;
- NH4OH hidroxid de amoniu;
- NH4+ ion de amoniu;
- NH3 amoniac;

Amoniacul se prezintă de regulă sub formă disociată, reacţionând rapid cu apa, conform reacţiei: NH3 + H2O <=> NH4OH <=> NH4+ + OH – La pH7 si 25 grd C, la echilibrul reactiei, 0.55% din amoniac se gaseste sub forma de hidroxid de amoniu, amoniac liber este aproape inexistent, restul fiind amoniu. In mediu alcalin, echilibrul reactiei se schimba, NH4OH creste. NH4OH nedisociat este toxic.

In mediu acid, echilibrul reactiei se deplaseaza catre dreapta, ceea ce inseamna ca scade procentul de NH4OH nedisociat si creste nivelul amoniului, mai putin toxic, acesta intrind in reactia de nitrificare (adica, va fi oxidat la NO2 si respectiv NO3, in prezenta bacteriilor nitrificatoare). Toxicitatea NH4OH asupra peştilor variază funcţie de pH, temperatură, concentraţia oxigenului dizolvat, duritate, specia şi vârsta peştilor. În prezenţa oxigenului din apă amoniacul este transformat de către bacterii (nitrosomonas) în nitriţi* (NO2-). Aceştia sunt toxici la valori mai mari de 0,3 mg/l.

Nitriţii, (NO2-) în prezenţa oxigenului sunt transformaţi la rândul lor de alte bacterii (nitrobacter) în Nitraţi (NO3-). Nitraţii (NO3-) sunt mai puţin toxici pentru vieţuitoarele din mediul acvatic iar pentru plante constituie chiar un nutrient strict necesar. Nitraţii sunt veriga finala a acestor transformări ale azotului, ei acumulandu-se în timp. Concentraţia maximă de nitraţi este de 100 mg/l (recomandabil sa nu se depăşească valoarea de 50 mg/l). In bazin mai are loc si un proces de denitrificarea ce reprezinta reducerea nitratului pina la azot gazos, reactia este eficienta in mediu anaerob, in instalatii specializate de denitrificare. Consider ca exista o densitate redusa de bacterii denitrificatoare, intr-un acvariu iar procesul se produce in mod nesemnificativ.

Carbunele activ este un mangal, obtinut in principal din nuca de cocos ( cel de calitate superioara). Rolul lui in bazin consta in neutralizarea substantelor toxice si nu numai din acvariu. Aceasta neutralizare se realizeaza prin prezenta unei forte de adsorbtie constand in legaturi fizice slabe numite forte Van der Waals. Moleculele se fixeaza la suprafata carbunelui, acoperind suprafata lui. Cu cat molecula are masa mai mare, cu atat ea va fi tinuta mai puternic de catre carbunele activ. Dar la un moment dat, suprafata carbunelui activ se va "umple" de molecule. Acest este momentul pe care noi il cunoastem sub numele de "dezactivarea carbunelui ". Am citit afirmatii ca de acum incolo, carbunele elibereaza ioni...toxine....etc. Nu chiar. De fapt se intampla altceva. Apare concurenta dintre molecule. Adica daca in apa acvariului exista molecula cu masa moleculara " x" iar la suprafata carbunelui sta fixata molecula cu masa " x-1", atunci molecula cu masa mai mare o scoate pe cea cu masa mai mica si ii ocupa locul pe suprafata carbunelui. Evident ca molecula mai micuta va fi aruncata inapoi in bazin...poate de aceea se spune ca elibereaza toxine...intr-un fel merge zis si asa. Dar carbunele activ nu este selectiv, adica nu atrage DOAR substante care contin carbon. Adsoarbe fara mofturi orice.Cu cat e mai complicata structura moleculei, cu atat o va adsorbi mai bine. Este de preferat ca acest carbune activ sa se foloseasca doar in cazuri de stricta necesitae, el adsorbind si substante esentiale pentru bunul mers al acvariului.






Despre cresterea plantelor si inlaturarea algelor

ocean nutrition


Controlul algelor in acvariile plantate: traducerea este dupa un articol de (Paul L. Sears, Ottawa, Canada, psears@emr.ca Kevin C. Conlin, Montreal, Canada, kcconlin@cae.ca)

Aceste informatii nu pot fi multiplicate in scopuri comerciale.

Rezumat

Experimentele cu acvarii plantate par sa arate despre cresterea algelor verzi, rosii si cyanobacteri ca aceasta crestere necontrolata pare sa fie oprita in acvariile plantate unde fosfatii sunt tinuti la limita la care cresc plantele. Se crede ca atunci cand lumina, CO2, N, K, si alte micronutrimente sunt prezente in exces relativ mic cu aportul de fosfati disponibili ptr cresterea plantelor, anumite plante sunt capabile sa concureze cu algele si cyanobacteriile pentru fosfatii din apa, infometand algele de acest nutriment esential. Sunt prezentate 2 studii de caz ca dovada a acestei ipoteze.

Introducere

Doar cateva lucruri sunt frustrante pentru un acvarist iar unul din aceste lucruri sunt algele. Dup ace s-a cheltuit o mica avere pe lumini, aditivi de substrat, fertilizatori lichizi, system de CO2 pentru a avea o buna crestere a plantelor, acvaristul este de multe ori rasplatit cu un covor de alge. Neplacute la vedere si incapatanate la eradicare, algele distrug estetica uni acvariu dar si limiteaza cresterea plantelor fiind in competitie cu acestea ptr nutrimenti si lumina. In disperare de cauza , acvaristul experimenteaza cu diferite forme de control al algelor incluzand: algicide, inalbitori, antibiotice, inlaturare mecanica, introducerea unor specii de pesti si nevertebrate (mancatoare de alge). Mancarea este redusa, perioada de iluminarea este si ea redusa si diferite combinatii de fertilizanti sunt incercate, pana cand se ajunge la un armistitiu.

In cautarea unei solutii, acvaristul este pus in fata unei lipse aproape totale de surse de informare. Anumti parametrii ai apei ar trebui schimbati in asa fel incat sa nu se opreasca cresterea plantelor. Acest lucru este surprinzator avand in vedere numarul imens de variabile: lumina, intensitate, durata, spectru, CO2, micronutrimenti, macronutrimenti, urme de alte elemente, nr de pesti, densitatea algelor si a plantelor, chimia apei, dar nu in ultimul rand temperatura. Uneori informatiile par contradictorii, in cazul exemplului 1, cresterea excesiva a cyanobacteriei este atribuita unui nivel mare de nitrati si nitriti, dar aceasta infestare apare si la acvarii ciclate complet cu nivele mici de nitriti si nitrati.

S-a incercat cresterea plantelor acvatice folosind configuratii tipice de acvariu, si diferiti aditivi de substrat si fertilizanti lichizi. Deoarece rezultatele obtinute nu erau nici pe departe asemanatoare cu fotografiile acvariilor profesionale, S-a inceput adaugarea sistematica a nutrimentilor in acvariu si monitorizarea atenta a parametrilor. Desi eradicarea algelor nu a fost scopul principal al experimentului, s-a observat ca odata cu suplimentarea apei cu mici parti de micronutrimenti, macronutrimenti, potasiu, azot, dar NU SI FOSFOR, nu numai ca plantele au inceput sa creasca extreme de bine, dar algele au inceput sa moara intr-un ritm rapid.

Studiu de caz numarul 1

Conditii initiale: 500L cu filtru de substrat si filtru extern; 240W lumina de tub fluorescent, 12 ore pe zi; 15W lampa de UV; 8cm 2mm pietris cu ceva pastille de ferilizanti; fara adaos de CO2; fara fertilizanti; 40 de pesti de talie 12-14 cm; temperatura27C, pH 7.5, GH 100 parts per milion, NO3- 50 parts per milion, 25% shimba de apa saptamanal; plantat in mare cu Hygrophila polysperma si Vallisneria gigantea, dar si cateva Echinodorus sp., Cryptocoryne sp., si altele…

Acvariul a fost luat la mana a doua cu tot echipamentul si fusese functionabil cel putin 6 luni inainte de experiment. La o luna dupa punerea in functiune pe spatele acvariului din fibra de sticla se formeaza un strat gros de alge verzi. Cresterea plantelor a fost insesizabila chiar si ptr H. polysperma.S-a introdus Hygrophila difformis si aceasta si-a pierdut rapid frunzele din partea de jos.

Schimbare: 20 de pastile de Terrapur au fost introduse in substrat si s-a introdus fertilizant lichid de la Sera. S-a introdus in bazin Hydrocotyle leucocephala. Efect: crestera H. polysperma, H. difformis, si V. gigantea s-a imbunatatit dar algele au continuat sa creasca. Diferiti Echinodorus si Cryptocorynes au aratat o crestere scazuta. H. leucocephala si-a inrautatit situatia. Alge brune au fost observate pe frunzele de anubias nana si pe marginile frunzelor de valisneria gigantea. Dupa cateva luni (cyanobacteria) alga verde albastrui a inceput sa acopere pietrisul si cateva plante.

Schimbare:S-a adaugat sulfat de Erythromycin approximately 3.2mg/L. Efect: Cyanobacteria a disparut ptr cateva saptamani dar a aparut mai tarziu. Schimbare: mai putina mancare oferita pestilor (viermi inghetati in special) si a fost conectat un sistem de CO2 DIY la acvariu.

Efect: Cyanobacteria a ramas. Nitrati erau in cantitati neglijabile. Cresterea plantelor s-a accelerat vizibil. PH varia intre 6.8 -7.5 in functie de presiunea din reactorul de CO2.

Schimbare: S-a oprit fertilizarea cu fertilizant lichid de la Sera deoarece s-a presupus ca ajuta la cresterea Cyanobacteriei. A fost inlocuit cu un produs de pe piata care contine Fe (initial 1/8 de pudra pe zi, apoi s-a crescut la 1/4 lingurita pe zi).

Efect: Nitrati ating 20 parts per milion. Algele verzi incep sa inlocuiasca algele verde-albastrui de pe substrat si frunze. Un test al Fe indica o concentratie mai mica de 0.25 parts per milion. Cresterea plantelor mult accelerata dar frunzele inferioare H. polysperma s-au indoit si au cazut. S-a crezut ca reprezinta un deficit de K.

Schimbare: K2SO4 a fost adaugat 1/4 lingurita/zi.

Effect: Nivelul nitratilor scade brusc, ducand la concluzia ca azotul este cel care limiteaza acum cresterea plantelor.

Schimbare: KNO3 se adauga pe lista fertilizantilor in portie mica in fiecare zi. Pentru a simplifica dozarea atat KNO3 cat si K2SO4 au fost diluate in apa. Amestecul a fost facut sa pastreze nitratii la 10 parts per milion cand se adauga destul lichid sa pastreze Fe la 0.1 parts per milion
Efect: cresterea H. polysperma, H. difformis, si V. gigantea a devenit exceptionala fiind necesara redecorarea saptamanala. Undeva pe parcurs a fost introdus lemna minor (lintitza) iar acum se inmulteste la suprafata. Cryptocorynele si Echinodorusii au inceput sa faca frunze la fiecare 2 zile si sa se inmulteasca rapid. Algele au disparut atat de mult incat era nevoie de o cercetare amanuntita a acvariului ptr a le zari. Ciudat , echinodorusii erau neobisnuiti de pali in colorit si cum Fe era suficient s-a suspectat o deficienta de Mg

Schimbare:Saruri Epsom au fost adaugate in solutia fertilizanta Efect: In cateva zile, noile frunze de Echinodorus au aratat colorit normal. Schimbare: Reactorul de CO2 DIY a fost inlocuit cu unul prfesional cu debit constant bine controlat.

Efect: Diferentele de pH mult mai mici 6.8 -7 Schimbare: Dupa cateva luni in care rata de crestere a plantelor a fost excelenta iar algele au disparut, au fost adaugate ca experiment in acvariu 4 pastile de"Vigoro Super Triple Phosphate 0-48-0" (aproape sigur Ca(H2PO4)2) (aprox 0.1 parts per milion phosfat).

Efect: In ziua urmatoare buline de alge au fost observate pe sticla si pe frunzele de echinodorus urmate 2 zile mai tarziu de alge verzi albastrui care cresteau pe plante si décor. Lemna minor a necesitat sa fie injumatatit aproape zilnic. Nitratii erau aproape nemasurabili la cateva zile dupa introducerea fosfatiilor. Dar au revenit la 10 parts per milion 1 sapt mai tarziu. La 2 sapt dupa inceperea experimentului algele au inceput sa nu mai creasca si sa dispara iar Lemna minor a revenit la ritmul de crestere normal.

Stare actuala: Ritmul de crestere al plantelor ramane excelent. Urme de alge raman in principal puncte “buline” de alge verzi.

Reteta de fertilizant (picaturile Dupla ale saracului )
1 lingura (~9g) Chelated Trace Element Mix
(7% Fe, 1.3% B, 2% Mn, 0.06% Mo, 0.4% Zn, 0.1% Cu, EDTA, DTPA)
2 lingurita (~14g) K2SO4 (sulfat de potasiu)
1 lingurita (~6g) KNO3 (azotat de potasiu)
2.5 lingura (~33g) MgSO4.7H2O (sulfat de magneziu hidratat, numit si sare epsom; nu adaugati daca exista Mg in acvariu)
300mL apa distilata
0.5mL 9M HCl (optional) Concentratia specific este 9Molar si nu 9Normal sau 9% (din cate stiu eu conc maxima de HCl in apa este de 36% si aici pare ceva dubios cu acel 9Molar) care pare a fi maximul admis. NU SUNT SIGUR ASA CA MAI BINE NU ADAUGATI!!!

Majoritatea substantelor se pot gasi in farmacii sau in magazinele dedicate plantelor terestre.

Dizolvati elementele in 150 ml apa distilata apoi adaugati si restul de ingrediente. Adaugati apa pana la 300 ml. adaugarea de acid clorhidric impiedica crestrea fungilor si poate fi omis daca solutia este pastrata la frigider. Adaugati atat amestec in acvariu cat sa pastrati nivelul de Fe la 0.1 parts per milion (cantitatea exacta trebuie atinsa prin experimente, dar 3mL la 100L este ok pentru un acvariu cu plante cu crestere rapida). Masurati nivelul nitratilor regulat, si ajustati nivelul de KNO3 in amestec ptr a mentine 3-5 parts per milion (acest pas este important). Cei ingrijorati de adaugarea nitratilor in acvariu pot doza cantitatea , adaugand dupa acest ingredient dozand pana la cantitatea necesara.

Nu se stie viata acestei solutii daca nu este folosita dar faceti sarje mici si pastrati numai pulberile pe cat posibil. Intodeauna amestecati cu apa inainte de a adauga in avariu!.

Studiu de caz 2

160 L , 12 cm inaltime cu pietris 3 mm gravel si 1.7 kg de Terralit pe fund 3 cm. filtru extern cu carbune, 80W de lumina alba flurescenta, CO2, pesti: 6 flame tetra. Duritatea apei 120 parts per milion CaCO3 , pH ~7.0, temperatura 25C, 25% schimb de apa odata la 2 saptamani.

Crestere a plantelor inceata, si au aparut alge brune ce pareau a fi o forma de cyanobacterie, crestere rapida in straturi, usor de indepartat de pe plante si substrat. Incercarile de a schimba des sau inlaturare mecanica nu au fost de folos. Toate schimburile de apa au dus la deranjearea primului cm de substrat.

Schimbare: Fertilizator potasiu/Fe a fost adaugat (0.9 parts per milion K, and 0.06 parts per milion FeIII) in apa care era schimbata. S-a marit populatia la 23 flame tetra si 6 otocinclus. Lumina alba a fost inlocuita cu tuburi de crestere a plantelor.

Efect: Nimic important nu s-a schimbat

Schimbare: aditia de K/Fe a fost oprita si s-au adugat pastile ptr plantein substrat , (10-14-8) parti mici la radacina plantelor. Un total de 35 de g de pastile au fost adaugate in cateva saptamani.

Efect: Imbunatatire in crestrea plantelor. Algele verzi unicelulare au impanzit acvariul reducand vizibilitatea pana la 25 cm. schimbari dese de apa au avut un efect neinsemnat.

Schimbare: s-a adaugat Fritz Super Clarifier ingrediente necunoscute

Efect: Algele unicelulare au ramas in filtru, deoarece o recurenta era de asteptat daca nu au fost afectati parametrii acvariului, alta schimbare a fost facuta imediat.

Schimbare: aditie de elemente reteta home made ( Fe, Mn, Cu, Zn, B, Mo, si EDTA) cu sulfat de potasiu la schimbarile de apa. Doza a fost calculata pentru a mentine Fe la 0.01 parts per milion. Carbunele a fost scos din filtru.

Efect: rata de crestere a plantelor s-a imbunatatit dar algele verde-albastrui (cyanobacteria) au aparut si s-au inmultit. Nitratii au fost in cantitati mici.

Schimbare: Aditie de azotat de potasiu inceputa cu 1-2 parts per milion NO3, initial odata la 5 zile, crescuta mai apoi la odata la 2 zile odata ce s-a ajuns la concluzia ca nu este toxic in aceste concentratii. Sulfatul de potasiu adaugat anterior, adaugat la apa de schimb , a fost dozat cu azotatul de potasiu la 1-2 parts per milion K. Reteta home made a fost inlocuita de reteta descrisa la experimentul 1. Sulfatul de magneziu a fost adugat la putin timp dupa 0.25 parts per milion Mg.

Efect: rata de crestere a plantelor si mai buna dau cyanobacteria a continuat sa creasca pe plante si pe substrat. Alge barboase verzi au aparut pe partea luminata a frunzelor. S-a constatat ca nitratul introdus anterior nu era detectabil la 2 zile dupa.

Schimbare: Au fost adaugate mai multe plante cele vechi au fost scoase si in proces au fost scoase si cateva pastile din substrat.

Efect: Crestere atat a algelor verzi cat si a cyanobacteriei.

Schimbare: Deranjarea substratului la schimbarea apei a fost oprita. Deorece era clar ca substratul inca are urme de tablete nedizolvate si fosfati s-a considerat ca deranjearea substratului trebuie incetata.

Efect: Algele de toate tipurile aun inceput sa moara rapid , frunzele noi nu mai au alge iar algele de pe cele vechi incep sa moara.

Schimbare: Reducerea duritatii la 8.4 dGH. pH-ul scade la 6.7 (acesta a si fost motivul pentru schimbare), si un salt temporar al Fe de la 0.2 parts per milion la 2 parts per milion.

Efect: Toate Cryptocoryne sp. Au pierdut cateva frunze. Algele au continuat sa dispara.

Situatie curenta: toate plantele din acvariu cresc bine incluzand si Cryptocorynes care pierdusera cateva frunze. Reamenajarea acvariului se impune saptamanal din cauza cresterii rapide a plantelor. Urme mici de cyanobacterie pe substrat si cateva alge verzi pe partea luminata a frunzelor de Vallisneria gigantea, Cryptocoryne Balansae si Bacopa Caroliniana. Deranjarea substartului la replantarea saptamanala nu a dus la alte invazii de alge. Schimbul de apa a fost redus la 25% odata la 2 saptamani.

Discutie: Cand lumina, CO2, N, K, si toti micronutrimentii sunt prezenti in exces raportat la cantitatea de fosfati disponibili ptr cresterea plantelor , anumite plante cu crestere rapida pot infometa si opri cresterea algelor si cyanobacterilor prin consumul fosfatilor din apa care sunt necesari ptr alge.

Nu se stie exact de ce plantele pot concura cu algele ptr fosfati dar se crede ca radacinile plantelor sunt un avantaj si poate si faptul ca plantele au nevoie mai putina de acesti fosfati decat algele ptr a supravietui. Deasemenea nu se stie exact nici care din plantele introduse in acvariul de test sunt responsabile ptr consumarea fosfatilor din apa, dar lintitza si Hygrophila spp. sunt suspectii principali. Este clar si s-a stabilit deja ca facotrul care limiteaza cresterea algelor sunt fosfatii deaorece a fost singurul nutriment care nu a fost adaugat in acvariul de 500 l sub nici o forma (cu exceptia mancarii ptr pesti), iar atunci cand a fost introdus in mod deliberat ca experiment s-a indus imediat o stare de contaminare cu alge dar e de retinut ca si lintitza a proliferat. Deoarece plantele au continuat sa creasca este clar ca ele au primele acces la fosfatii disponibili in apa. Acest test despre prioritatea plantelor fata de alge referitor la hranirea cu fofati se poate face usor in cateva acvarii cu parametrii cunoscuti si cu un kit de masurare a fosfatilor. Se suspecteaza faptul ca o deficienta de N favorizeaza cresterea cyanobacteriei deoarce aceste alge pot fixa azotul atmosferic dizolvat in apa acvariului. Alge brune au fost deasemenea observate in acvariul de 500 l inainte de adaosul de CO2. Deoarece altii au observat ca in acvariile cu adaos de CO2 exista relativ putine alge brune, se poate specula ca cel putin unele alge sunt capabile sa utilizeze bicorbanatii, si au un avantaj in bazinele unde majoritatea C se afla majoritar sub aceasta forma.

ATENTIE!!!

Daca P este limitat in acvariu, plantele vor fi in competitie si vor infometa toate tipurile de alge. Daca nu , si N sub forma de nitrati si amoniac este deficient, cyanobacteriile vor inflori. Daca azotul nu este deficitar dar nici P nu este limitat vor aparea algele verzi predominant cu urme de alge brune. Algele rosii sunt favorizate de carbonul in apa sub forma de bicarbonati.
Astfel factorii care influenteaza cresterea algelor au fost mult simplificati. Este o traditie in acest hobby sa se foloseasca mancarea de peste (procesata de acestia inainte) ptr a fertiliza plantele din acvariu. Cand acest lucru este facut se pare ca mai intai K si N sunt factorii care limiteaza cresterea plantelor (este prea putin K si N in acest fel in raport cu cantitatea de P introdusa in acest fel in acvariu). De aceea trebuiesc introdusi fertilizanti pe baza de K si N in acvariu , ptr a creste plantele normal si a consuma excesul de P. Acest lucru contrazice o veche regula a acvaristicii care presupune o reducere a algelor prin oprirea fertilizarii. De fapt fertilizarea este necesara dar fara un adaos in bazin de P. mai exista 2 alte alternative ptr a scapa de alge:
-hranirea pestilor restrictiv dar acest lucru infometeaza si plantele care in cele din urma vor ceda
-Se mai poate folosi o rasina care inaltura fosfatii. Este posibil in acest mod sa ramana si plantele fara fosfatii necesari.

S-a ajuns la concluzia ca substartul din bazinul de 160l este mai bun ptr cresterea plantelor intrucat nu toate plantele isi iau nutrimentii din masa apei.

Pentru un deficit masiv de fosfati in substrat se pot ingropa adanc la radacinile plantelor care au nevoie pastile fertilizante in acest sens. In acest fel nu li se permite dizolvarea in apa deoarece sunt consumati in drumul lor spre suprafata de radacinile plantelor care au deficit.

Recomandari

Palntele nu pot creste fara fosfati, dar ptr a mentine un acvariu plantat fara alge , fosfatii liberi in coloana de apa trebuiesc minimizati. Se recomanda:
exces relativ de lumina CO2, K ,N micronutrienti pentru a favoriza cresterea plantelor care vor folosi fosfatii disponibili.
20-60 lumens/L (2-4W de tub fluorescent / galon=3.78 litri), 12h/zi
10-15 parti la milion CO2
3-5 parti la milion NO3
0.1ppm Fe
6.5-7.0 pH

Amestecul de nutrmenti prezentat anterior imita compozitia “Tropica Master Grow fertilizer” Se recomanda dozajul zilnic deoarece previne lipsa temporara de nutrimenti, respectiv fosfati liberi in apa ptr alge.

Ca formula generala ptr cresterea plantelor si prevenirea cresterii algelor: Se ajusteaza lumina si CO2-ul

Se adauga substante cu Fe preferabil care contin si Mg in fiecrae zi ptr a tine nivelul de Fe la nivelul recomandat. Ptr substantele care contin si Mg se recomanda folosirea sarurilor Epsom in cantitatea de 1.5-5.0 parti la milion la fiecare 1 parte la milion de Fe.

La o saptamana dupa ce s-a ajuns la nivelul necesar de Fe se verifica nivelul Nitratilor. Daca nivelul este sub 2 parti la milion se trece la pasul urmator. Daca nu se adauga K2SO4 sulfat de potasiu in fiecare zi ptr a scadea nivelul nitratilor aproape de 0 si e bine sa se mentina acolo.

Daca nivelul nitratilor nu scade, atunci altceva si nu K este factorul care limiteaza cresterea plantelor. Se impune o cercetare mai atenta in acest caz. Ca regula generala daca se adauga nutrimentul X si astfel scade nivelul nitratilor atunci bazinul este deficitar de X.

Se adauga KNO3 azotat de potasiu in bazin in fiecare zi ptr a mentine nivelul azotatilor la 3-4 parti la milion. S-au obtinut rezultate satisfacatoare chiar si cu valori de 10 parti la milion.

Odata de cantitatile de fertilizanti au fost stabilite este relativ usor sa se conceapa o solutie lichida in acest sens care sa fie adaugata in fiecare zi. Nu se recomanda folosirea directa a pulberilor in comparatie cu solutia apoasa deoarce pulberile au tendinta de a se separa.

Unele plante au tendinta de a nu inflori daca azotul este abundent dar este interesant ca odata la 6 luni sau la an sa se opresca ptr 1 sapt adaugarea de fertilizant ptr a induce inflorirea.

(a)Schimburile de apa odata la 2 sapt in proportie de 25% previne acumularea de nivele mari (toxice)ale elementelor ptr plante.

(b) plante care au tendinta de a se hrani din apa si a infometa algele de fosfati. Plutitoare (Lemna minor, Limnobium laevigatum) dar si (Hygrophila sp.) sunt optime ptr acest scop.

(c) Substratul imogatit cu fertilizanti si fosfati este cea mai buna solutie ptr o crestere armonioasa. Este imposibil totusi sa se mentina la 0 nivelul fosfatilor .

(d) Este imposibil sa tinem un acvariu complet fara alge dar o selectie buna de pesti si nevertebrate ne poate ajuta in acest sens cel mai cunoscut exemplu sunt ancistrusii si melcii.

(f) A nu se folosi solutii tampon pentru a controla nivelul pH-ului deoarece acest lucru poate duce la concentratii de 100 parti la milion de fosfati si la o explozie de alge in bazin

(g) Algicidele cum ar fi simazin-ul si Cu nu sunt recomantate deorece afecteaza atat plantele cat si pestii.

Alte observatii

Apa plata nu este recomandata deoarece este deficitara in multe elemente. Poate creea dezechilibre majore in chimia apei.

Anumite produse sunt bine sa fie evitate (Aquasafe, NovAqua) deoarece reduc dramatic nivelul de metale inclusiv Fe si astfel plantele sunt private de aceste elemente. Produse simple ptr declorinare sunt mult mai sigure. De exemplu amquel. Filtrarea cu carbune activ poate reduce nr de elemente necesare din apa. Cu schimburi regulate de apa si o buna rata de crestere a plantelor aceast tip de filtrare ar trebui evitat.

(i)A nu se folosi fertilizatori pe care nu este specificat expres continutul de ingredienti deoarece nu se poate aproxima efectul , daca acesta din urma va aparea in vreun fel.





Acvarii cu pesti

Acvaristica Home
Acvariu
Amenajare Apa in acvariu Iluminare Calculator
Pesti exotici
Anatomie Hrana pesti Inmultire Boli pesti
Concurs de acvarii
Toolbar Acvarist

Vietati in acvarii

Nevertebrate
Plante de acvariu

Comunitate

Asociatia - AAR
Newsletter
Forum acvaristica
Poze cu acvarii
Articole cu acvarii
Video cu acvarii
Afiliati
Horoscop Pesti
Contact

Pesti de acvariu

Anabantidae
Characidae
Cichlidae
Cyprinidae
Poeciliidae
Welse

Parteneri

StiintaAzi.ro
Nevertebrate
Georgiana Buta
Sarcina
Pescuit la crap
Portal divertisment
Fun SMS
English blog
Tropical Aquarium

Plante si alge

ocean nutrition

by Betta_Boy

Prezenta plantelor intr-un acvariu este vitala, daca dorim sa existe un echilibru ecologic intre zooplanctonul si fitoplanctonul ce reda viata si frumusetea unui acvariu. Este de preferat ca aceste plante sa nu fie cumparate din comert, deoarece vor exista indoieli in ceea ce priveste puritatea speciei si cateodata pot aparea deverse comfuzii.

Astfel exista societati specializate, atat in intreaga lume, cat si in Europa unde aceste plante de acvariu sunt cultivate in sere, dezvoltanduse cel mai adesea, in conditii de caldura si lumina artificiala.

In orice acvariu plantele au un rol foarte important. La prima vedere ne putem gandi ca plantele sunt asezate doar pentru decor, dar daca le observam indeaproape ne dam seama ca ele constituie un element foarte important pentru mentinerea unui echilibru biologic acvatic.

Prin procesul de fotosinteza plantele contribuie la oxigenarea apei astfel: in timpul zilei, vegetalele absorb dioxidul de carbon eliminat prin respiratia pestilor si produc oxigen, ba mai mult ele folosesc nitrati, determinand o diminuare a concentratiei lor in apa. Daca suntem foarte atenti putem observa ca in acvariu exista o anumita discrepanta intre concentratia de oxigen existenta in apa in timpul zilei si cea din timpul noptii. Odata cu cresterea procentului de oxigen pe timp de zi are loc si o usoara crestere a pH-ului, iar noaptea cresterea dioxidului de carbon determina acidifierea apei si astfel reducerea pH-ului.

Exista mai multe tipuri de plante ce constituie fitoplanctonul acvariilor noastre si anume:
*Planate cu tulpina, acestea pot creste si in afara apei, avand frunze fine, iar butasirea se realizeaza in genere fara probleme.
*Plante cu radacini sau cu bulbi au frunzele robuste si mari. Se inmultesc deobicei prin separarea tufei sau prin stoloni si sunt plante amfibii ce sunt adaptabile la imersie totala.
*Plante flotante au partea inferioara in permanenta sub apa, iar frunzele se dezvolta la suprafata, constituind adapost pentru alevini.
*Plante fara radacini in sol, acestea se dezvolta pe un suport din lemn sau roca avand o crstere relativ lenta.
*Muschi fixasti pe un suport, sunt foarte utili permitand unor specii de pesti depunerea icrelor.
Cateva categorii de pesti (Ancistrus, Gyrinochelius) folosesc unele vegetale (alge sau plante cu frunze fine) drept hrana, altii isi depun icrele pe furnzele plantelor late, altii folosesc plantele pentru marcarea teritorilor. Alevinii se hranesc cu microorganismele ce se dezvolta pe radacini sau pe furnze (infuzori).

Din nefericire exista si vegetale care dauneaza vietii acvatice, acestea fiind algele indezirabile. Ele prezinta dezavantajul ca se dezvolta pe sticla acvariului, ceea ce da un aspect neplacut si sufoca unele plante care nu au capacitatea de a absorbi sarurile din apa. Pentru unii pesti cum sunt cei din familia Poeciliidaelor algele constituie o hrana consistenta.

Cele mai cunoscute tipuri de alge indezirabile sunt:
*algele rosii
*algele verzi aparute pe o intindere mica constituie un semn bun pentru echilibrul ecologic al acvariului; cele care se extind foarte repede sunt algele verzi filamentoase.
*algele albastre se dezvolta sub forma unui covor fin de culoare verde-albastruie la lumina excesiva.
*algele brune sunt microscopice si dezvolta fie pe decor, fie pe sticla acvariului.

Pentru a elimina prezenta acestor alge din acvariu se folosesc mai multe metode:
1. Toate elementele infestate cu alge pot fi tratate cu apa de Javel diluata la 1/10.
2. Se recurge la o luminozitate mai redusa in cazul algelor verzi sau albastre.
3. Schimbarea partiala a apei utilizand o apa de o duritate mai redusa poate determina eliminarea intr-o oarecare masura a algelor.
4. Existenta in comert a unor produse de ucidere a algelor . ( Eu personal nu le recomand deoarece pot avea efecte negative si asupra altor vietati din acvariu ).

Toate plantele ce contribuie la popularea unui acvariu trebuiesc si ele ingrijite in functie de necesitati. Pentru cei mai multi acvaristi, cresterea si dezvoltarea plantelor reprezinta o arta in adevaratul sens al cuvantului. Lumina este de preferat sa fie asigurata de tuburi fluorescente 10-12 ore pe zi.

La fel cum ne dam silinta ca plantele noastre de apartament sa fie sanatoase si sa se dezvolte armonios, la fel trebuie ingrijite si plantele acvatice. Exista diferite metode prin care putem sa le asiguram minimul de existenta astfel:
*Procurarea din comert a unor ingrasaminte lichide ce sunt distribuite cu o anumita regularitate si intr-o doza bine stabilita, pentru a nu dauna celorlalte vietuitoare acvatice.
*Odata pe saptamana se realizeaza un schimb de apa intr-o proportie de 20% din volumul recipientului, astfel plantele primind o cantitate suficienta de saruri pentru a se putea dezvolta normal.
*Un rol foarte important pentru cresterea plantelor este concentratia de dioxid de carbon (CO2) din apa. Deobicei, in acvarile mai mari, CO2-ul se administreaza pe cale artificiala pentru a suplimenta nevoile plantelor.

Apa din acvariul cu plante trebuie sa fie bogata in saruri si minerale precum: fosforul, potasiul, azotul, magneziul si fierul.





Acvarii cu pesti

Acvaristica Home
Acvariu
Amenajare Apa in acvariu Iluminare Calculator
Pesti exotici
Anatomie Hrana pesti Inmultire Boli pesti
Concurs de acvarii
Toolbar Acvarist

Vietati in acvarii

Nevertebrate
Plante de acvariu

Comunitate

Asociatia - AAR
Newsletter
Forum acvaristica
Poze cu acvarii
Articole cu acvarii
Video cu acvarii
Afiliati
Horoscop Pesti
Contact

Pesti de acvariu

Anabantidae
Characidae
Cichlidae
Cyprinidae
Poeciliidae
Welse

Parteneri

StiintaAzi.ro
Nevertebrate
Georgiana Buta
Sarcina
Pescuit la crap
Portal divertisment
Fun SMS
English blog
Tropical Aquarium

Specii de plante populare

ocean nutrition

by Betta_Boy

In randurile urmatoare am enumerat cateva din majoritatea plantelor cunoscute in acvaristica. Spor la citit si daca va este ceva neclar nu ezitati sa intrebati. Articolul e scris din putina mea cultura generala (din acvaristica) si daca nu azi, in urmatoarele zile voi pune si poze la fiecare. Eventual cand voi avea timp, voi mai completa articolul (mai sunt destule plante despre care nu s-a scris pe forum/site), lucru pe care de alfel puteti sa-l faceti si voi.

Riccia fluitans
Este o planta plutitoare frecvent intalnita in iazuri cu multa substanta organica. Se prezinta ca niste tufe, compuse din benzi alungite de culoare verde. Fiecare ramura se lungeste, apoi se divide la capete in alte ramuri . Aceasta planta este utila, dezvoltandu-se la temperatura camerei constituind un adapost propice pentru puiet.

Elodea densa
Numita si pesta apei (datorita proliferarii lor), este o planta cautata de acvaristi, deoarece produce mult oxigen si asigura un echilibru ecologic propice acvariului. Prefera apele temperate dure si bazice cu temperaturi de 25°C, inmultirea realizandu-se numai prin butasire.
Elodea densa

Elodea canadensis
O planta intalnita in apele dulci de la campie, originara din America, se inmulteste vegetativ (prin bucati de ramuri care se rup usor din dreptul nodurilor). Elodea nu se planteaza in substratul de nisp, ci pluteste liber in apa acvariului.

Elodea canadensis

Vallisneria asiatica
Dupa cum indica si numele provine din Asia si este folosita in special ca ornament in acvariu. Si-a castigat o reputatie destul de buna in acvaristca datoita frunzelor in forma de panglica ce se pot dezvolta pana la 40cm. Se reproduc prin stoloni si prefera apa dura si usor acida, cu o luminozitate ridicata.
Vallisneria asiatica

Vallisneria gigantea
Este o planta in acvariile cu o capacitate mare, deoarece frunzele sala ating 1m lungime si 3-4 cm latime. Nu este foarte pretentiasa la lumina, prefera mai mult cea naturala. Acesta este motivul pentru care se dezvolta foarte bine in iazuri si lacuri special amenajate. Daca este crescuta in acvarii este recomandata introducerea CO2-ului pentru a se putea dezvolta normal.
Vallisneria gigantea

Valisneria spiralis
Aceasta planta este foarte pretuita de acvaristi, prezenta in ape curgatoare si statatoare. Are tulpina scurta prevazuta cu un manunchi de frunze in forma alungita cu varful rotunjit. Planta este recomandata pentru acvariile de reproducere deoarece ofera o ascunzatoare foarte buna puietului, oxigeneaza apa si infuzorii se formeaza foarte repede pe frunzele sale.
Valisneria spiralis

Cabomba aquatica
Planta originara din Brazilia si Mexic. Are o tulpina lunga si mult ramificata pe care se insira frunze opus dispuse doua cate doua. Frunzele sunt subtiri rasfirate in evantai. Necesita o ingrijire atenta pentru a putea creste intr-un mod corespunzator. Se indica a fi tinuta in apa cu duritate mica, la o temepratura de 20°C si nu in bataia directa a soarelui.In acvarile in care apa nu este schimbata des, particulele de murdarie si alge se aglomereaza repede pe filamentele frunzelor si inabuse plante. Folosita ca planta decorativa, Cabomba oxigeneaza bine apa acvariilor.
Cabomba aquatica

Cabomba carolin
Mai rezistenta decat Cabomba aquatica este apreciata de acvaristi pentru frunzele sale fine, de aceea unii pesti (din familia Caracidelor in general) isi depun icrele pe ele, dar alti (erbivori) le mananca. Prefera o apa cu duritate medie si pH neutru, dar sursa de lumina puternica este cea care le determina dezvoltarea pana la 30-40 cm.
Cabomba carolin

Cryptocoryne undulata
Este o planta submersa originara din apele dulci aflate in Ceylon. Are o tulpina subterana ramificata de la care porneste un manunchi de frunze drepte lanceolate de 15-20 cm lungime. Ea se dezvolta bine la temepraturi cuprinse intre 25-30 °C in ape sarace in saruri de calciu si usor acide. La fel ca si Vallisneria spiralis este recomandata pentru acvariile de reproducere, oferind un bun suport de depunere.
Cryptocoryne undulata

Acorus gramineus
Aceasta planta se poate dezvolta in limite normale la temperatura mai ridicate de 20°C, nu este sensibila la variatii ale pH-ului si duritatii apei. Frunzele au o culoare verde inchis, fiind dispuse sub forma de evantai, liniare, inguste de 10cm lungime. Planta se reproduce prin sectionarea rizomului intre frunze. Poate fi folosita si pentru bazinele mari de gradina dezvoltandu-se uneori totalmente sub apa.
Acorus gramineus

Azolla caroliniana
O planta de pa dulce cu un colorit verziu-rosiatic are o tulpina de 1-4 cm dispusa orizontal si prevazuta pe toata lungimea ei cu doua randuri de frunze mici romboidale asezate in forma de solzi marunti. Se dezvolta foarte bine la temperatura camerei. Necesita o iluminare medie si o cantitate mare de CO2.
Azolla caroliniana

Hygrophila
Este foarte cunoscuta si apreciata de acvaristi datorita varietatii specilor ei. Este o planta usor de intretinut ce provine din sud-estul Asiei, dezvoltandu-se armonios sub influenta unei iluminari puternice si a unei ape a carei pH si duritate poate sa varieze la cele doua extreme. Reproducerea se face prin butasire in momentul in care frunzele ating suprafata bazinului.Daca se respecta toate conditile de crestere, Hygrophila poate creste pana la 30cm.
Hygrophila

Vesicularia dubyana (muschiul de Java)
O planta tropicala foarte cunoscuta in lumea acvaristicii, utilizata indeosebi ca suport pentru depunerea oualelor de catre pesti sau ca adapost pentru alevini. Se fixeaza pe decorul natural (roci, lemn, alte plante) sau pe cel artificial, dezvoltanduse foarte repde si acoperind o larga arie in ape dulci, acide si cu lumina puternica.
Vesicularia dubyana (muschiul de Java)